hulubei

Sensual Superwoman

Scutura zapada prinsa de el. Parca erau scai de care nu mai putea scapa. Inca doua lovituri pe piept cu palaria si era numai bun de plecare. Isi privi varful pantofilor si ii curata atent si pe acestia. Pune la loc palaria pe cap, lent, indreptand privirea in sus pastrand mana stanga pe langa corp. Cu calcaiele alaturate, cu mana dreapta inca tinand de palarie, era o statuie cu fire de par uman in noapte. Incastrat in locul acela incerca sa scape de amintiri. Se gandeste sa-si imagineze ipoteze firave dar placute.

Incearca sa-si imagineze tortura tatalui sau asupra mamei. Sa-si imagineze tipete, urlete si aburi de durere iesind din trupul ei in negura si ceata. Piele rosie, vinetie, roza in frig. Sa-si imagineze existenta unei surori mai mici careia trebuie sa-i ofere protectie in aceste momente de pura harmalaie in casa lor afumata. Fuga mamei catre padure ii provoaca fiori si greata, realizeaza ca femeia acolo se va sfarsi si in niciun caz nu va gasi adapost.
Isi imagineaza sange cald si crud pe trepte, pe poteca, pe scoarta copacilor negri. Gustul sangelui il innebuneste si il deprima in acelasi timp. Ii oprima gandurile bune, atunci cand ele exista. Nopti pline de groaza pentru femeia, mama lui, nopti banale si crize pentru el, ei, pentru cine?

Fuge in magazia de scule, ia coasa si o rezeama de usa sperand cu ea sa rezolve problema. O priveste indelung si incearca sa numere cele cateva fire de iarba ramase agatate in lama veche. Isi impinge usor-usor sora catre coasa si o priveste cum cade. Coasa, sora, bratul, trupul, coada, siroaie luptandu-se ca intr-un razboi. Priveste multumit.

Imagini cancerigene, memorii precum mirosul frigului, a aerului enigmatic de Craciun, o ceasca de cafea si inima din ea, colinde, arome line si piele fina. Hermannstadt. Of, cate mai vise, cate nule impliniri. Cate vise desarte. S, punctul de plecare cu ale sale priviri, cu ceata si suflete enigmatice de piatra la castel. Ce zambet, ce atingere ce erotism ce intalnire. Ah si vocea, vocea si acele maini. Ce amintiri, ce somn, ce vise. Intimitate. Ce-mbratisare, ce dor si ce dorinta, ce bucurie si fericire. Ce oras frumos si pasnic. Kolozsvári. Ce suflet ce nu-i mai apartine. Ce amintiri si ce mai chin. Al lor vestinc somn divin.

Un degradeu al valorilor si al suferintei provocate altora in locul propriei suferinte, pentru propria suferinta, un amalgam de dorinte create pentru a fi spulberate din teama instinctiva si alegerea suferintei sigure in locul celei nesigure.

Ii sopteste usor la urechea degerata: “visele de acolo se opresc fara sa mai fie altele cu rost asa ca daca esti copil cuminte si Doamne-Doamne te asculta, roaga-L din partea mea sa-mi aduca de Craciun … si mai roaga-l daca poate sa … “.

Pe vremea aceea, barbatul si femeia intrau in casa zambind tinand-o amandoi in brate pe cea mica. Acum, vant, viscol si pucioasa alba.

In carnetel isi noteaza: “nota catre mine: sevalet, culori, H Imparatul Romanilor SB, fu”.