hulubei

Bliz, Save me

Ridica palma si in ea avea o mica floare de margaritar privindu-l in disperatu-i somn al goanei de temeri.

Andrei: … sau ma insor macar? Nu inteleg, nu stiu…
Floarea: Tu? Cu greu ai sa o poti face! Poate doar sa iti gasesti… una ca, nu stiu, de fapt nu am cunoscut-o niciodata, doar am auzit despre ea. Doar ca ea sa fie acolo, sa fie langa tine. Sa fie aproape. Una sa te fascineze, sa fie o persoana interesanta. Nu, nu te-as vedea cu o chestie simpla. In niciun caz una precum majoritatea.
Andrei: Oare cati copii voi avea? Vor avea ochii verzi sau caprui, copiii? Cum o sa fie ea? Privea prelung peste petalele ei, stramband din coltul gurii cu tot cu falca.

Andrei: Deci va trebui sa fiu fericit ca sa ma pot insura, concluziona dupa lunga reverie si reconstituire a celor zise de Floare. Nu doar sa ma complac. Mai zi-mi, daca am sa ma intorc pentru ea, pentru cainta, am sa ma intorc in acelasi loc. Am sa accept sa imi fac radacini pe un singur si acelasi loc. Am sa mi le fac altundeva sau nu am sa am radacini precum un nomad? Si daca am sa plec in lume singur, am sa ma mai intorc la locul initial?
Floarea: Casatorie de fatada… nu te-as vedea in ea, in fond asta e si ideea. Oricine cauta pe cineva cu care sa se simta bine si care sa corespunda cerintelor, evident aici ma refer la oamenii care stiu ce vor. In fond, casnicia, este o prietenie indelungata si la asta trebuie sa se ajunga in final.
Andrei: Mda… asta era ideea.
Floarea: Trebuie sa te simti in largul tau cu celalalt, desi esti insotit. Sa simti ca poti rezista langa ea cu usurinta, sa stiti ca puteti sa fiti bine oricand, ca va puteti baza unul pe celalalt, ca va puteti implica vietile si ca oricat de separati sunteti, tot ca un unu va comportati. Trebuie sa fiti inainte de toate, camarazi, asta este cea mai buna reteta.
Andrei: Si cand ma gandesc la reteta care se aplica uneori cu mai mult succes: familia muta, in care el tace si nu o baga in seama si ea sufera si de aia sta langa el, pe principiul “nu trebuie sa fii prieten cu femeia”.
Floarea: O sa taca… dar cat? Vor ajunge sa nici nu se mai salute.
Andrei: Din pacate, psihologic, inca merge. Desi este o regula destul de instinctiva. Femeile deja nu mai sunt usor de dominat, gandesc mult mai mult si sunt mai puternice. Iar asta nu e rau. Ce poate fi rau in a avea langa tine o femeie puternica si independenta, care sta langa tine pentru ca se bucura in fiecare zi sa te vada si auda, sa te atinga si sa se consume in prezenta ta. Sa fie in totalitate, deci, a ta. Diferenta dintre posesie si posedare, diferenta intre involuntar si voluntar.

ImPression

Groapă adancă, neagră, întunecată, rece, umedă în pământ mucegăit şi licheni albi putregăiţi.
Linişte opacă, demenţă, disperare, ţipăt înfundat şi ascuţit.
Somn profund, agitat cu ochi înroşiţi sub pleoape arse de foc mistuitor scuipat pe gură şi pe nări.

- Visez? Trăiesc? Am o iuluzie?

Priveşte-n palmă, floarea de mărgăritar tremurând de teama despotă a pieirii sufocante.

Need help

Prin nisip fin se scurgeau clipe scurte, slab pretuite, secunde intregi din timpul finit in nemarginita lui valoare. Fantomatic, J. ii dadea ocoale, ii inmiresma inmarmuritul trup.

Un chip frumos, un trup perfect, un pantec roditor si o minte agera, sclipitoare. Primea orice sarcina oricat de imposibila fara teama, doar pentru el; calca cu talpa-i fina pe pietre ascutite in varf de munte, fara a cunoaste teama, durere, aroma de sange.
Deposedat de puteri, in noapte, privea in lungimea Nord-Vestica cu palma catre Rasarit asteptand un semn.

..

Aliniat in prelungirea vertebrelor, cu talpile suprapuse, isi odihnea privirea obosita, visand. Roua rece condensata avea sa se transforme in valuri contorsionate de caldura. Respira usor iar adierea aerului iesind pe narile lui plimba varful firelor de iarba intr-o miscare nevrotica aleatoare.
Vibratii mici, precum tentaculele unei caracatite miscand sub perna lui de fan proaspat. Visa intunecat si ofta apasat deasupra agitatiei din iarba.
Varfurile spinilor se clatinau lent catre marginea iadului iar el se lupta in vis cu caracatita de sub capul lui care-l gadila cu tentacule puternice, iesinde catre figura lui adormita, acoperindu-i narile, urechile, intrand parca si-n ochi catre orbite, miscandu-i intregul cap, cu pielea intinsa pe scalp.

Maini fine il atingeau pe tot corpul, ii masau pielea, ii sarutau ochii, ii vibrau organele, ii excitau simturile, ii amorteau fricile.

..

Oprindu-se din galopul pasilor sai prin camera rece, isi pune mainile pe frunte si isi opreste suflul dupa ce inspira adanc. Tine tot aerul in pieptul sau gol si priveste prin tot ce e in calea ochilor sai pentru mai multe clipe, apoi, Expira indelung dar apasat, lasand privirea in jos cu tot cu pleoapele si genele lungi. Suspina si gafaie in acelasi timp. Ochiul drept incepe sa i se zbata in timp ce retina se umezeste usor iar bataile inimii se zbat sa-i iasa prin gatul incordat.

Se aseaza usor jos, turceste, atingand podeaua prafuita si aspra cu palmele, mangaind-o si cautand un sprijin, un reper, un gol.

Melodia de mai jos imi inspira penumbra de dimineata de trezire, de somn de seara la apus. Imi inspira un pat cu o femeie cu pielea calda si fina. Imi inspira o femeie frumoasa, cu privirea ascunsa sub cearsaf. Cautarile de a o descoperi, picioarele cu forme feminine pe care sa le mangai pe toata lungimea lor si un umar gol iesit de sub cearsaf. Undeva si o ureche, pe care sa o poti saruta coborand spre gat si dezgolindu-i fata cu nasul in timp ce o mangai pe obraz si pe pometi cu nasul meu, cu fruntea mea.. Sa-i vad ochii mici, zambind si privindu-ma, sa-i privesc ochii, sa ii fur cateva clipe din ochii ei iar in tot acest timp sa nu-i las soldurile singure masurand fiecare bucatica de trup. Mmmm, sa ma infig in buzele ei sarutand coltul gurii, muscand buza de sus apoi si sa-i simt limba moale, fina, umeda in preajma. Sa isi incoarde coapsele, sa isi arcuiasca spatele, sa o prind de ceafa puternic si sa-i soptesc [..ceva..] la ureche apoi sa revin, sa o mai privesc o data in ochi. Sa o sarut apasat.

M-am ridicat si am plecat, noapte buna!

..

In timp ce studia atent tocul usii, observa ca pe interior este o camera cu pereti umezi si mucegaiti. Zgomotele naravase continuau: liniste surda amestecata cu bubuiala, suieraturi adormitoare precum cele din iarba inalta. S-a stins lumina in incapere. S. este stapan acum. Isi plimba parsiv coada cea lunga si puternica in timp ce-si mangaie tacticos fruntea pietroasa.

In jur se simte un miros greu, apasator. S-a oprit si ploaia de afara cu tot naduful scanteilor fumegande. Arsura, condens de carbon si cate un jaratec urcand timid in sus sperand sa plesneasca cat mai tarziu. Din cand in cand in departe se mai auzea cate o caleasca cu starvuri si cai nechezand navalnic.

E liniste intunecata si din cand in cand se mai aude doar fosnetul lui prin incapere, asteptand cu dintii ranjinti sa muste cu pofta. Nu-si lasa deloc coada aspra cu varf de harpon.

- O mie de milioane de sute, parca niciodata! se aude un glas fin dintr-un colt umbrit, aproape mai intunecat decat restul camerei neiluminate. Cu plete blonde si fine, cu figura albicioasa si forme delicate, ochii verzi cautatori si umeziti. Buzele rozacee accentuand frumusetea chipului. Aura provoca arsuri de retina in lipsa altei surse de lumina.

Andrei umbla necontenit prin camera fara sa-si ridice ochii de la ea. Parfumul ei de primavaratic il ademenea sa se apropie si in acelasi timp ceva il tinea departe. Curiozitate.

- Mi-a spus ce te framanta. Mi-a spus tot ce am dorit. Stiu! Doar tu nu stii ca te poti insela singur. Ca poti si fii convins de propria-ti eroare, precum unul spune ca iubeste cand doar crede asta in ego-ul sau propriu de a-si satisface dorintele. Precum unul care pleaca crezand ca raneste prin lipsa sentimentelor cand de fapt raneste chiar prin insusi prezenta lor! Faci lucruri crezand ca stii ce simti, ca te cunosti, ca ai habar de adevarul absolut a tot ceea ce se petrece cu tine si cu efectele celor din jurul tau. Blestemat sa fii!

..

Umbla usor, cu pasi surzi peste tot pe unde calca. Mana dreapta o petrecea deasupra frunzelor copacilor verzi. Frunze unele crude, altele vestejite. Ele se arcuiau ca un val in urma palmei prafuite.
Aleea serpuita, un fel de poteca printr-un labirint puternic luminat, parea sa nu se mai termine deasupra norilor de fum dens. Era in asteptarea camerelor si nu avea niciun alt loc sa stea.
Aceiasi pasi surzi l-au ghidat pe trepte multe printre mii si mii si milioane de arbusti, urcand si coborand de o infinitate de ori. In capat, o usa simetrica fara pereti in jurul ei cu maner din alama, precum guguloaiele renascentiste aplicate caselor boieresti ale perioadei interbelice. Roteste usor si deschide calea catre noua provocare. Pasii surzi au devenit acum scrilejitori, imediat ce a trecut pragul.

..

- Priveşte bine înaintea ochilor. Cum ţi se pare? Este suficient?

..

- Mi-e dor! Mi-e dor de casă, de viaţă, de toate momentele petrecute!
- Ţi-e dor de ce, Andrei? De închipuirile tale? Crezi că ai trăit cu adevărat? Crezi că ai avut un loc al tău cu adevărat? O viaţă a ta? Chiar crezi că totul s-a petrecut real? Sau totul a fost în imaginaţia ta. Realizezi măcar de cât timp eşti aici, neviu?

.

.